Încă de la începutul carierei de medic ortoped m-am confruntat și am fost intrigat de fracturile oaselor. Camera de gardă a fost locul perfect unde am început, încă din vremea studenției, să deslușesc managementul unui pacient cu o fractură. Totul părea foarte simplu – ai o fractură, trebuie să o stabilizezi.
Maturitatea profesională, lectura intensivă a cărților și revistelor de specialitate, experiența personală m-au dus către o altă filozofie a abordării fracturilor. O fractură nu este atât de importantă pe cât sunt părțile moi din jurul ei (cartilaj articular, tendoane, mușchi, ligamente).
Clasificarea fracturilor în funcție de învelisul de mușchi și peiele din jurul lor
Astfel, în funcție de învelișul de mușchi și piele din jurul unei fracturi, putem clasifica fracturile în deschise și închise. Fracturile deschise, adică cele în care osul se vede prin rana produsă, sunt urgențe medico-chirurgicale maxime și se tratează deosebit, cu spălare abundentă, dezinfectare și fixare prin operație. Cu cât rana la piele, deasupra osului rupt, este mai mare, cu atât riscul de infectare este mai mare și necesită operație de urgență.
Fracturile articulare sunt o altă categorie aparte. Dacă există bucăți de os fracturat care ajung până în articulație, restabilirea perfectă a alinierii este foarte importantă. Cartilajul articular, acea pernuță dintre capetele oaselor care face ca o articulație să ruleze lin, trebuie să fie refăcut aproape perfect pentru a preveni artroza.
Fracturile articulare pot de asemenea să asocieze rupturi de diverse grade ale ligamentelor stabilizatoare. Este foarte important ca medicul să recunoască aceste cazuri pentru că doar stabilizarea oaselor, în aceste cazuri, fără a interveni asupra ligamentelor, poate duce la rezultate funcționale nesatisfăcătoare.
Fractura-luxație și cum trebuie tratată
Un alt tip de fractură particulară este fractura unui os cu deplasarea din articulație (fractura-luxație). Și în aceste cazuri, simpla osteosinteză (stabilizarea prin operație cu placă, șuruburi, etc.) este insuficientă deoarece la începerea mișcării, părțile moi din jurul articulației care au fost rupte odată cu ieșirea osului din articulație, din cauză că nu au fost întărite prin sutură sau imobilizare duc la durere reziduală și recuperare incompletă sau dificilă.
Ortopedia este cea mai interesantă dintre specialitățile chirurgicale pentru că fiecare fractură este diferită, fiecare pacient trebuie abordat diferit cu toate că absolut de fiecare dată trebuie să avem în minte principiile generale, de bază, după care ne ghidăm în tratament.
Asta deoarece, conform principiului meu, tratăm oameni, nu tratăm fracturi.
